Secretele complexului Stonehenge, dezvăluite cu ajutorul unei hărți subterane

Cercetătorii au combinat mai multe instrumente pentru a scana zona până la o adâncime de trei metri, cu o rezoluție fără precedent.

Primele rezultate indică faptul că renumitul monument nu era o construcție singulară, ci era însoțit de 17 sanctuare.

Analizele viitoare, mai detaliate, ale acestei colecții vaste de date științifice vor arăta felul în care peisajul din jurul complexului Stonehenge a evoluat de-a lungul timpului.

Printre surprizele descoperite de cercetători se află și urmele lăsate de aproximativ 60 de pietre uriașe sau piloni care au format un monument preistoric circular uriaș, cu diametrul de 1,5 kilometri, aflat în apropiere de Durrington Walls.

„În ultimii patru ani am analizat acest monument extraordinar și am încercat să descoperim ce se află în jurul său”, a declarat Vincent Gaffney, profesor de arheologie la Universitatea Birmingham, coordonatorul studiului.

Cele mai multe dintre parcelele de teren din jurul complexului Stonehenge nu au fost analizate niciodată în acest fel, explică profesorul Gaffney, care a încercat să răspundă uneia dintre întrebările puse cu regularitate în cadrul comunității științifice: „Era oare Stonehenge un loc izolat, unde doar oamenii speciali aveau dreptul să vină?”.

Noua hartă tridimensională a complextului neolitic, care acoperă o suprafață de 12 kilometri pătrați, infirmă această teorie.

Oamenii de știință britanici au folosit șase tehnici diferite pentru a scana întregul sit, la adâncimi diferite.

Printre instrumentele pe care le-au utilizat s-au aflat un magnetometru, un radar subteran (GPR) și un scaner 3D cu laser.

Nishad Karim, cercetător la Universitatea Leicester, a folosit instrumente similare pentru a reconstrui mormintele din secolul al XVI-lea ale regilor din dinastia Tudor.

„Folosind GPR și alte tehnici, cercetătorii au putut să vizualize virtual spațiul subteran și să exploreze felul în care civilizația umană arăta cu mii de ani în urmă”, a declarat ea.

Sub unul dintre numeroasele gorgane din zonă, oamenii de știință au identificat o clădire din bârne lungi de 33 de metri, veche de 6.000 de ani, folosită probabil în timpul unor ritualuri de înmormântare și al altor practici asociate, inclusiv pentru „descărnare” (eliminarea cărnii de pe oase).

„Clădirea avea trei rânduri de bârne care susțineau acoperișul. Are o suprafață de circa 300 de metri pătrați și o formă trapezoidală, fapt interesant, întrucât, așa cum am descoperit, în aceeași perioadă, pe continent, sau cu 100 sau cu 200 de ani mai devreme, clădirile trapezoidale erau asociate cu monumentele megalitice”, a declarat Wolfgang Neubauer, directorul Institutului Ludwig Boltzmann, participant la acest studiu.

Alte 17 gorgane au dezvăluit prezența unor monumente ritualice nemaivăzute, care datează din aceeași eră cu Stonehenge.

Datarea a fost făcută pe baza formei lor. „Știm cum arătau unele dintre ele, așadar acum putem să le clasificăm”, a declarat profesorul Gaffney.

O primă analiză efectuată la Cursus și Durrington Walls, aflate la nord și nord-est de Stonehenge, a dus la noi descoperiri.

Cercetătorii au descoperit două puțuri adiționale în complexul preistoric Cursus, un șanț uriaș și circular, denumit astfel întrucât forma lui amintește de circuitele amenajate pentru cursele cu care de luptă din vremea Imperiului Roman.
Cursus are o aliniere est-vest, iar puțurile au fost găsite la cele două capete ale sale, indicând răsăritul și apusul Soarelui.

Această aliniere particulară este strâns asociată cu poziționarea și orientarea complexului Stonehenge, care a fost construit cu 300-500 de ani mai târziu.

Această distanță mare de timp indică faptul că cele două monumente nu au fost concepute sau planificate ca un tot unitar. „Structurile existente i-au ghidat pe constructori. Odată ce ai deja o construcție, poți să construiești altele, pentru că te bazezi deja pe cele existente”, a explicat profesorul Gaffney.

Cercetătorii au descoperit de asemenea urmele unor pietre uriașe sau ale unor bârne și piloni, aflate la o adâncime de trei metri, sub gorganul care formează complexul Durrington Walls.

„Aceste structuri solide redefinesc complet felul în care s-a dezvoltat Durrington Walls”, a precizat coordonatorul studiului.

Studiul face parte din Stonehenge Hidden Landscapes Project – un proiect de colaborare pe patru ani al Universității Birmingham și Institutului Ludwig Boltzmann pentru Prospectări Arheologice și Arheologie Virtuală din Austria.